Recomandare lectura: Jurnalul Reniei

Alegerea de a citi Jurnalul Reniei la Clubul de carte Litera, editia aprilie 2020, m-a prins la fix, pentru ca de ceva vreme mi-am facut o “obsesie” din a citi tot felul de carti care ma pot ajuta sa inteleg mai bine ce s-a intamplat in perioada Holocaustului, ce au simtit oamenii afectati, cum au reusit sa supravietuiasca (daca au supravietuit) si cum au reusit sa-si refaca viata cei care au scapat.

Jurnalul Annei Frank nu am reusit sa-l citesc inca, insa am citit Un baiat pe lista lui Schindler de Leon Leyson, Lista lui Schindler de Thomas Keneally,  Evadare de la Auschwitz de Joel C. Rosenberg, Bibliotecara de la Auschwitz de Antonio G. Iturbe sau Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris. Toate au adaugat cate ceva in marele puzzle ce l-a reprezentat acea perioada nefasta din istorie.

Renia este o tanara adolescenta foarte talentata (a scris o multime de poezii, era pe locul intai la invatatura si la unele concursuri organizate in scoala), suferea din pricina faptului ca nu o avea aproape pe mama ei, pe care o iubea enorm si trecea prin toate acele sentimente normale pentru perioada adolescentina.

Ma bucur ca a reusit sa simta fiorii primei iubiri si trairile unei iubiri impartasite alaturi de Zygmund, care a avut mai tarziu un rol important in supravietuirea surorii Reniei. Faptul ca este evreica este o intamplare, in familia ei nu sunt practicanti, nu sunt prea bogati, nu fac nimic sa iasa in evidenta…

M-am simtit cumva vinovata ca am intrat in intimitatea ei, ca i-am citit cele mai secrete ganduri si i-am descoperit cele mai ascunse emotii, mai ales pentru faptul ca jurnalul este scris de parca ar avea o lume intreaga in fata ei, pe cand noi stim inca de la inceput deznodamantul.

Iata si cateva secvente care m-au impresionat: “Franta a capitulat. Armata lui Hitler inunda Europa. America refuza sa ajute Europa. Cine stie, s-ar putea chiar sa inceapa un razboi cu Rusia. Sunt aici singura, fara mama si fara tata, fara o casa, lumea ma arata cu degetul si rade de mine. O, Doamne, de ce am avut parte de o zi de nastere atat de oribila? Nu ar fi mai bine sa mor?”

Un fragment in care vorbeste despre mama ei: “Mama este la Varsovia. Sarmana mea mama, singura si unica! Nu stii, dar este cea mai blanda, cea mai frumoasa, cea mai inteligenta si tot ce poate fi cea mai cea in lumea femeilor.”

Precum si una dintre poeziile care m-au impresionat: “Am luat tot ce-am putut de la viata / o multime, dar tot nu de ajuns / Azi trupul meu ofilit zace in groapa / Lasand in urma ceea ce altii inca ravnesc. / Sa traiesti, sa traiesti in acest fel! / Oricine poate-n mormant sa putrezeasca, / Dar a trai e o arta, asa gandesc.”

Voi ati citit Jurnalul Reniei?

Pentru alte recomandari de lectura puteti vizita sectiunea Carti CityFemme

Sursa foto: arhiva personala

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


3 × five =