Nastere in vremea Coronavirusului

Mi-am gasit cu greu timp sa scriu acest articol, iar motivul cred ca este evident chiar din titlu. 🙂 Dupa cum v-am anuntat deja, pe 14 martie am devenit mama unui baietel, pe care l-am adus pe lume la spitalul Elias, dupa un travaliu de circa 13 ore.

Deci in plina epidemie de Coronavirus, cand spitalul se afla in carantina, iar mai apoi in masuri de securitate sporite datorita starii de urgenta, am trecut prin acest ritual important din viata unei femei.

Care a fost cel mai mare dezavantaj? Faptul ca accesul rudelor / prietenilor a fost strict interzis. De fapt, in momentul in care m-am prezentat la spital cu sotul meu, sambata dimineata in jurul orei 4, el nu a avut voie nici macar sa intre in curtea spitalului, cu atat mai putin in cladire.

Asa ca m-am prezentat singura la unitatea de primiri urgente, iar doctoritele de acolo au decis sa fiu internata la maternitate. Bagajul pentru internare pe care il aveam pregatit in masina a trebuit sa fie adus de catre cineva in spital.

Dupa monitorizarea fetala mi s-a spus ca mai dureaza destul de mult pana la nastere si am fost repartizata intr-una din camere, unde nu am putut inchide un ochi toata noaptea din cauza contractiilor…

Insa undeva pe la ora 10 dimineata, atunci cand Catalin Bosoanca, medicul care mi-a urmarit sarcina, a venit la spital, eram deja aproape pregatita pentru nastere! Mai putin de doua ore mai tarziu bebe era bine si sanatos, adus pe lume in mod natural. 🙂 Daca stiam cat de dificila e nasterea naturala… nu stiu daca ma mai incumetam. 😀 Insa totul a fost bine, atat eu, cat si bebe suntem sanatosi.

Mai apoi am mai ramas in spital inca trei nopti, alaturi de trei alte colege de camera, care au adus pe lume bebelusii in aceeasi zi ca si mine. 🙂 Din fericire, atmosfera in camera a fost una placuta, am vorbit mult, ne-am incurajat una pe alta in legatura cu durerile pe care le resimteam si in legatura cu anevoiosul proces al alaptatului, insa in aceeasi stare de izolare, fara sa primim vreo vizita, cu pachete care ne puteau fi aduse de la poarta de catre cineva din spital doar in intervalul 16:00 – 17:00, cu interdictia de a merge in spital sa cumparam cate ceva de la automate (gen apa sau ceva de rontait…).

Insa gratie blogului & a unei cititoare foarte dragute, despre care stiam ca lucreaza la Elias, am avut norocul sa primesc ajutor atunci cand intr-adevar aveam nevoie, unde un gest mic (acela de a-mi aduce apa, pentru ca nu mai aveam si sincer am vrut sa evit sa beau apa de la robinet) a insemnat enorm pentru mine in acele momente. Asa ca as vrea pe aceasta cale sa ii multumesc! 🙂

Surprinzator, mancarea a fost destul de buna, chiar si mancata in picioare! 😀 Insa cina o primeam devreme, undeva inainte de ora 18:00, asa ca dimineata ne gasea pe toate flamande si in asteptarea mic-dejunului, unde am fi fost in stare sa mancam si pietre!

Externarea mi s-a parut din nou un moment anevoios. Daca in mod normal declararea copilului este ceva cu care se ocupa tatal, de data aceasta tot mamicile au trebuit sa se ocupe de acest proces – din nou, a trebuit ca sotul meu sa duca actele necesare la poarta, unde cineva de la spital a coborat, le-a luat si mi le-a adus, pentru ca mai apoi eu sa merg la biroul respectiv din cadrul spitalului, sa il declar si sa primesc certificatul constatator respectiv, pe baza caruia se obtine certificatul de nastere.

In plus, a existat o diferenta de cateva ore din momentul in care am primit externarea de la obstetrica si de la neonatologie, timp in care sincer nu mai aveam rabdare, iar sotul astepta (ne)rabdator la masina…

In final, dupa trei zile de internare, am plecat acasa cu baietelul meu, iar de cateva zile incoace am inceput sa ne cunoastem, sa invatam cum sa reactionam, cum sa il ingrijim etc. Nu pot inca sa va spun cat de dificil este, pentru ca nu consider ca am destula experienta, insa este intr-adevar foarte obositor, asa cum spune toata lumea… Fara ajutor constant din partea sotului meu, sincer cred ca as fi ramas nemancata, n-as fi reusit sa fac un dus, iar baita bebelusului ar fi fost ceva imposibil. 😀

Pentru mai multe articole despre si pentru mamici puteti accesa sectiunea Parinti CityFemme

Sursa foto: arhiva personala

4 Comments

  1. OF, BINE CA ATI TRECUT CU BINE SI SUNTETI SANATOSI! COPILASUL VA FI BUCURIA FAMILIEI!gREU A FOST, DAR ACUM VA FI BINE! VA IMBRATISEZ!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


3 × three =