City break in Franta – partea a 3-a: Nîmes & Avignon

Revin astazi catre voi cu ultima parte a mini-vacantei pe care am facut-o la jumatatea lunii martie in Franta. In partea intai si a doua v-am povestit deja despre Aix-en-Provence si Marsilia, iar astazi a venit oraselor Nîmes si Avignon, pe care le-am vazut intr-o singura zi si cam pe fuga, dar am reusit sa vedem suficient de multe incat sa ramanem impresionati! 🙂

Nîmes

Am pornit destul de dimineata si am ajuns in Nîmes, unde ne-am oprit cateva ore bune. Plimbarea a fost duminica, cand majoritatea localurilor sunt inchise, asa ca ne-am bucurat ca am putut vizita pe indelete, fara aglomeratie.

Nîmes este un oras situat in sudul Frantei si este resedinta departamentului Gard, regiunea Languedoc-Roussilon. Pe timpuri a fost o importanta colonie romana care si-a atins apogeul sub domnia imparatului Augustus, iar acest lucru se vede la tot pasul. Traversat de Via Domitia, ruta ce lega Roma de Spania, orasul avea o amplasare de exceptie intr-o intersectie culturala si comerciala de importanta majora.

In plus, orasul este cunoscut si pentru o importanta descoperire in domeniul textil, pe care toata lumea o apreciaza: aici s-a creat celebra panza de Nîmes, precursoarea denimului

Amfiteatrul din Nîmes –Les Arènes

Les Arènes (amfiteatrul) este situat in centrul orasului si datează din secolul I d.Hr. Acest impresionant teatru în aer liber are o capacitate de 21.000 de spectatori. Nu este cel mai mare amfiteatru, insa este unul dintre cele mai bine conservate dintre toate amfiteatrele romane existente. Exista 124 de iesiri, cele 60 de arcade grațioase ale exteriorului sunt impodobite in partea inferioara cu pilastri, iar in partea superioara cu semicostale.

Dupa sfarsitul epocii romane, arena a supravietuit datorita ultilizarii ei continue. In secolul VI a fost transformata in fortareata. In Evul Mediu aici isi aveau sediul vicontele de Nimes si cavalerii arenei. Iar abia in secolul XIV si-a piedut functia militara. Astazi in amifteatru au loc numeroase evenimente, precum si 2 lupte cu tauri pe an.


Maison Carrée

Un alt monument antic din Franta conservat uimitor de bine, Maison Carrée este si singurul templu roman clasic care a fost pastrat in intregime in lume. Construit intre 20 si 12 i.Hr., Maison Carrée a fost un templu important în Forum (inima economică și administrativă a orașului roman). Templul a fost dedicat lui Caius și lui Lucius Cezar, fiul si nepotul adoptat al imparatului Augustus. Inspirat de templele Apollo și Mars Ultor din Roma, Maison Carrée prezintă proporții clasice armonioase – 26 de metri lungime si 17 m înaltime.

Utilizata in toate epocile – ca si biserica (in Evul Mediu), primarie, grajd, arhive in timpul Revolutiei Franceze, cat si Galerie de Arta dupa Revolutie, cladirea a fost pastrata intr-o stare impecabila. Noi am petrecut circa jumatate de ora in interior, timp in care am urmarit un film in care am aflat mai multe despre influenta romana asupra orasului si despre gloria de odinioara.

Turnul Magne

O alta oprire a fost Turnul Magne, un vechi turn octagonal (am cumparat la amfiteatru un bilet care a cuprins intrarile la toate aceste trei puncte-cheie ale orasului). Am asteptat sa se faca ora de vizitat si am fost printre primii care au urcat toate treptele pana in varf. Multe, multe trepte! Dar la final ne-am bucurat de priveliste! 🙂

Se pare ca orasul este supranumit French Rome, nume care i se potriveste de minune. Crocodilul este simbol al orasului si poate fi intalnit la tot pasul. Traditia vine din perioada imparatului Augustus.

Un cartier întreg al Nîmes este dedicat artei stradale, graffiti-ului si frescelor. Este vorba despre cartierul Gambetta/Richelieu, pe langa care am trecut cu masina, insa din pacate nu am reusit sa fac poze.

Sunt multe alte lucruri de descoperit – Jardin de la Fontaine, Porte d’Auguste, Carré d’Art – Muzeul de artă contemporană, insa noi am vazut doar cele trei locuri despre care v-am povestit mai sus, pentru ca ne-am grabit sa ajungem sa vizitam cate ceva si in Avignon.

Avignon

Pentru ca era deja dupa-amiaza cand am ajuns, in Avignon am avut doua mari opriri – Palatul Papal si celebrul Pont d’Avignon (atentie, nu cel care apare pe bancnota de 5 euro!).

In antichitate, Avignon a fost capitala tribului galic al kavarilor, dar orasul pastreaza o importanta influenta romana. In Evul Mediu, Avignon a apartinut papilor, care-l controlau prin intermediul unui vice-legat, si numai prin tratatul de pace de la Tolentino (1797), orasul va fi in cele din urmă cedat francezilor.

UNESCO a introdus ansamblul arhitectural din Avignon in Patrimoniului Mondial pentru întreaga omenire.

Palais de Papes

Palatul Papal este simbolul pozitiei Bisericii in lumea occidentală crestina din secolul al 14-lea, iar incepand cu anul 1906 a devenit muzeu national.

Constructia Palatului Papal a fost inceputa in 1335 și a durat mai putin de 20 de ani. Palatul a fost construit in principal de catre doi dintre cei mai puternici Papi “constructori” – Papa Benedict al XII si succesorul său, Papa Clement al VI-lea.

Fosta reședință papala este cel mai mare palat gotic din Europa, ocupand aproximativ 15,000 m². In interior pot fi vizitate peste douazeci de camere.

Capela Mare este o cameră foarte impresionantă de 52 de metri lungime, 16 metri lățime și 20 de metri înălțime. Aici au avut loc ceremonii somptuoase, inclusiv încoronare papale și înmormântări.

Pont d’Avignon

Podul Saint-Bénézet, cunoscut si sub numele de Pont d’Avignon atrage anual peste 300.000 de vizitatori. La 5 euro accesul – se strange o suma frumusica, nu-i asa? 🙂

Podul nu se mai pastreaza in intregime, ci undeva in jur de jumatate sau un pic mai mult, insa cantecelul care mi-a bantuit copilaria si-a gasit in cele din urma explicatia. 🙂

Il stiti? Sur le pont d’ Avignon este un cantec popular francez din secolul 15, in care este vorba despre podul Pont Saint-Bénézet. Probabil nu s-a dansat niciodata pe pod, ci mai degraba sub pod, pe insula Île de la Barthelasse care se afla in mijlocul raului Ron pe care podul o traversa si sub care se țineau targurile si serbarile populare.

In Evul Mediu, podul era o parte importanta a rutei pe care pelerinii o strabateau pentru a ajunge din Italia in Spania. Mai tarziu, atunci cand orasul a devenit resedinta papala, podul facea legatura intre multe dintre resedintele cardinalilor si Palatul Papal.

Cam atat despre scurta noastra calatorie in Franta! Sper ca v-au placut atat pozele, cat si informatiile! 🙂

Pentru alte articole despre calatoriile pe care le-am facut pana acum puteti intra pe sectiunea dedicata CityFemme.

Sursa foto: arhiva personala

Related Post

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


four × 4 =