Interviu Ileana Olteanu: “Noi fără spectatori nu existăm. Pentru ei și pentru bucuria lor facem spectacole”

Ileana Olteanu este una dintre actrițele mele preferate, pe care am avut ocazia să o văd în multe spectacole de teatru până acum, printre care “A fost odată în România“, “Allegro, ma non troppo”, “Cursa de șoareci“, “Idolul şi Ion Anapoda“, „Molto, gran’ impressione”, așa că am fost foarte bucuroasă când a acceptat să îmi acorde un interviu și l-am “păstrat” special pentru ziua de 1 martie, ca un mărțișor virtual pentru toate doamnele și domnișoarele care mă citesc. 🙂

Am descoperit astfel omul din spatele artistului și am aflat mai multe despre pasiunea sa pentru iile tradiționale românești și pentru gătit, printre altele. Vă las să descoperiți mai multe în răspunsurile de mai jos!

  • Bună, Ileana. În primul rând îți mulțumesc pentru că ai acceptat să răspunzi întrebărilor pentru CityFemme.com. Te rog să ne povestești puțin despre începuturile tale – cum ai ajuns să îmbrățișezi cariera de actor, de la ce vârstă ai început, cine ti-a îndreptat pașii in această direcție?  

Eu fac teatru din prietenie. Aveam un amic, un prieten foarte bun, ne cunoșteam de la 3 ani și petreceam mult timp împreună. Pe la 16 ani mi-a spus că s-a înscris la secția Actorie a Școlii Populare de Artă. Ca să nu-l las singur în această aventură m-am înscris și eu, cu toate că eu făceam balet și eram programată pentru alt destin. De atunci, mi-am dat seama că vreau să fac teatru. L-am avut profesor pe dl. Constantin Fugasin. Țin minte că am luat un premiu la un festival de teatru pentru amatori. Și asta mi-a dat curaj. Apoi, Ion Cojar a fost pentru mine profesorul-părinte…pentru că a avut grijă de mine ca de un copil din facultate până la angajarea în Teatrul Național și după aceea.

Am debutat la 22 de ani în “Azilul de noapte“, sub bagheta lui, cu rolul Alioska, în compania celor mai mari actori de la vremea aceea – Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Radu Beligan, Mircea Albulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Colea Rautu, Florina Cercel, Draga Olteanu. Eram copleșită. Apoi a pus “Idolul și Ion Anapoda“. M-a chemat și a zis: ”Am un rol pentru tine. E un personaj – Mioara, care trebuie să aibă mult farmec…așa cum ai tu. Ia textul!”. Și jucăm la TNB această piesă de 12 ani…Lui îi sunt profund recunoscătoare.

Ileana Olteanu – Iraida Florea photo credit
  • Bănuiesc că sunt multe roluri pe care le-ai interpretat care îți sunt dragi. Care este însă personajul tău preferat din tot ce ai interpretat până acum?

Aș face un Top 5 ! Pentru că e greu după 20 de ani să aleg doar unul…

5. Debutul meu cu rolul Alioska din „Azilul de noapte”, Gorki.

4. Maria Lukianovna din piesa „Sinucigașul” în regia lui Felix Alexa. Se joacă la TNB de 8 ani.

3. Zița din „O noapte furtunoasă”. Tot Felix Alexa a regizat-o. Am jucat mult în regia lui.

2. Dulcineea din „Don Quijote”, în regia lui Dan Puric.

foto din Noii infractori, Autor: Florin Ghioca/TNB

1. Naomi – ultimul rol făcut de mine, în piesa „Noii infractori”, regia Ion Caramitru. Pentru că a fost o provocare pentru mine…nu mă vedeam în așa rol și am muncit mult, dar satisfacția este pe măsură.

Ileana Olteanu – Iraida Florea photo credit
  • Care crezi că sunt cele mai importante calități pentru un actor, ce anume nu trebuie să lipsescă?

În afară de talent, trebuie multă răbdare pentru că este o meserie de cursă lungă. Ca actriță sunt perioade când ești între genuri…nici tânără, dar nici bătrână și trebuie să aștepți… să nu deznădăjduiești. Eu am avut perioada asta în viața mea și mi-am crescut copiii.

Nectarie și Maria
  • Există cineva care te-a inspirat în carieră, ai un model / un mentor?

Un model de forță și profesionalism a fost actrița Olga Tudorache. Un mentor aș putea spune că a fost Dan Puric. De la 23 de ani am crescut la Școala lui. Fugeam după repetițiile de la Național la cursurile lui și învățam pantomimă, step, arte marțiale, dans popular… dar și un fel de-a fi… pregătire zi de zi ca să ajungi la performanță. Am lucrat împreună multe spectacole de pantomimă – Made in România, Hic sunt Leones, Royal Fashion, Costumele, Don Quijote, dar și spectacole cu “vorbe“ – Sinucigasul, Jocul dragostei și-al întâmplării, O noapte furtunoasă, Revizorul, Idolul și Ion Anapoda. Avea mereu grijă să citim cărți, să vedem filme, se ocupa și de partea spirituală. Sunt 20 de ani alături de el și am învățat multe lucruri frumoase. La fel – Radu Beligan m-a luat sub aripa lui ocrotitoare și eram fascinată de acest actor intelectual. Mergeam în turnee cu piesa Egoistul și îl vedeam cum citește, cum traduce din franceză, sau engleză, cum joacă. Era o bogăție de Om.

  • Ce fel de roluri preferi? Există și tipuri de roluri pe care nu le-ai accepta sub nicio formă?

Prefer rolurile de comedie. Mă simt bine în ele. Îmi place să văd publicul zâmbind sau să aud cum râde. Să aduci puțină bucurie în viața spectatorilor. Nu aș accepta rolurile în care trebuie să mă dezbrac total. Am refuzat întotdeauna.

Ileana Olteanu -photo credit Florin Ghioca
  • Ce ți-ai dori să fi știut înainte de a intra în lumea actoriei?

Nu știu, nu-mi vine nimic în minte acum… Poate că premiile nu sunt întodeauna un lucru bun. Am luat câteva și vedeam cum orgoliul e stimulat. Mă împăunam puțin… apoi venea ceva care să mă smerească. De atunci nu mă mai interesează partea asta.

  • Care este cea mai dificilă parte a meseriei de actor?

Cea în care nu ești distribuit. E ca o moarte lentă. Dacă nu ești puternic, sau să-ți găsești alte proiecte – poate fi dramatic.

Ileana Olteanu - Iraida Florea photo credit 7
photo: Iraida Florea
  • Au fost momente în care ai vrut să renunți? Dacă da, cum ai găsit motivația de a merge mai departe?

Nu am vrut niciodată să renunț la actorie. Am vrut la un moment dat să schimb teatrul. Să mă mut la Odeon sau Comedie. Dar în momente dificile am căutat să mă dezvolt personal. Am făcut chiar și cursuri de gătit câteva luni. Am diplomă de bucătar! Știu să fac Turnedo Rossini. Cu mușchi de vită și foie gras. Cu sos Madeira! Apoi am făcut la Muzeul Țăranului Român un curs unde am învățat să cos și să fac o ie românească. Acum cos la repetiții. Îmi iau altițele și în timp ce se repetă alte scene în care eu nu sunt…cos cu mare drag.

Ileana Olteanu -photo credit Florin Ghioca
  • În afara spectacolelor, cum este omul Ileana? Care sunt pasiunile tale, cum îți petreci timpul liber?

Omul Ileana are doi copii – pe Nectarie, și pe Maria. Ei sunt viața mea… sunt totul pentru mine. Dimineața îi duc la grădiniță, apoi la cursuri de karate, înot, canto, duminica mergem la biserică, la teatru sau la film, în parc. La toamnă vor merge la școală, în clasa 0. Apoi am pasiunea cu iile românești. Merg în târg la MȚR sau la Muzeul Satului și îmi place să văd meșteșugarii. Am deja o colecție frumoasă de ii. De aici a ieșit și proiectul cu Iraida Florea care mi-a propus câteva ședințe foto pentru Hyperborean Folklore și sperăm să scoatem un album în care eu sunt îmbrăcată cu elemente din portul tradițional românesc – ii, vâlnice, fote, paftale, ca să ducem mai departe o parte din România frumoasă.

Ileana Olteanu – Iraida Florea photo credit
  • Ești pasionată de social media? Te putem găsi pe facebook, pe instagram și dacă da – cât timp dedici acestori medii?

Am Instagram. Am și Facebook. Postez la câteva zile ceva din activitatea mea profesională, invit lumea la teatru și postez des imagini din proiectul Iraidei Florea, care mi se pare fascinant – Hyperborean Folklore. Ședința foto cu calul Carlos și ia de Mărgău a rămas memorabilă. O puteți vedea pe Facebook.

  • Cum este publicul consumator de teatru în ziua de astăzi? Ți se pare că s-a schimbat față de cel de la începutul carierei tale?

Am remarcat că în ultimul timp vine public tânăr la teatru. Generația tânără este interesată de această artă. La film văd sălile de cinema goale, dar la teatru eu joc în piese cu casa închisă. Sold out. Și la aplauze văd chipuri luminoase și mulți tineri.

Ileana Olteanu – Iraida Florea photo credit
  • Te-am văzut recent în spectacolul “A fost odată în România“, care are o mulțime de momente impresionante. Ai putea să ne spui ce moment din piesă te-a impresionat pe tine cel mai mult, unde ai rezonat cel mai bine cu piesa?

În spectacolul A fost odată în România este un moment care mă impresionează de fiecare dată când îl joc – Perioada interbelică. Probabil mi-aș fi dorit să trăiesc în acea vreme…în Micul Paris…cu artiștii, scriitorii și personalitățile de atunci. Dar sunt multe momente în acest spectacol care îmi plac …de la Regina Maria până la femeia care primește sticlele la chioșc și le refuză pe cele ciobite. Eu când eram mică așa făceam bani de film. Țin minte că pe sticla de șampanie primeam 3 lei…dacă nu era ciobită…😂

  • Cum a fost 2018 din punct de vedere profesional și ce planuri ai pentru 2019?

2018 a fost un an cu două premiere de succes – Cursa de șoareci de Agatha Christie în regia lui Erwin. Și A fost odată în România în regia lui Dragoș Huluba. Le joc întotdeauna cu mare drag! Avem turneu în aprilie cu amândouă la Chișinău. În timpul ăsta, slalom între repetițiile cu Noii infractori, regia Ion Caramitru și copiii mei.

foto din Noii infractori, Autor: Florin Ghioca/TNB

Tot în 2018, în anul Centenarului am finalizat un proiect de suflet – ia Unirii. Profesoara mea de la școala de ie a lansat o provocare. Să se unească 3 femei și să coasă împreună o ie. Eu din Muntenia m-am unit cu Costache Angelica din Moldova și Ama Ielciu din Transilvania, două doamne pe care nu le știam, dar ne-am cunoscut pe Facebook…așadar 3 inimi și 6 mâini, din 3 provincii istorice. Am cusut o ie minunată care are o poveste în spate și care va fi lăsată moștenire fiicei mele Maria. Mii de împunsături de ac și o dragoste pentru portul românesc ne-a unit și a ieșit ia Unirii.

  • Un gând de încheiere, un îndemn, un sfat pentru cititorii CityFemme.com?

Să vină la teatru. Noi fără spectatori nu existăm. Pentru ei și pentru bucuria lor facem spectacole. Aplauzele lor ne dau energie și forța de a continua. Vă aștept cu drag să veniți la teatru..să vă văd în sală cu zâmbetul pe buze..să aducem puțină lumină in inimile voastre!  Cu dragoste, Ileana Olteanu.

Ileana Olteanu – Iraida Florea photo credit

Related Post

10 Comments

  1. Felicitări pentru interviu!
    De excepție! Iubesc teatrul și sufăr tare mult pentru că nu ajung mai des, atât căt mi-aș dori.
    Teatrul nu există fără spectatori dar nici fără actori dedicați, pasionați.

  2. Mă bucur să aud că vin mulți tineri la teatru. Am prins vremuri când sălile erau pe jumătate goale. E cumplit un teatru fără spectatori. Felicitări pentru interviu!

1 Trackback / Pingback

  1. Catalina Coman

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


five × three =