Primele mele impresii despre vizita la Bruxelles

Am asteptat cu nerabdare excursia organizata de Reprezentanta Comisiei Europene din Romania aproape un an de zile, iar acum ca tocmai s-a incheiat, mi se pare ca cele cateva zile au trecut instantaneu.

Scriu acest articol din avion, unde am fost norocoasa sa prind un loc la fereastra (la fel ca la plecare, insa atunci eram fix in dreptul uneia dintre aripi si nu am vazut mare lucru). Langa mine sta o tanara de vreo 20 de ani care se teme de zbor, in cea mai mare parte a timpului sta cu ochii inchisi si cu fruntea lipita de scaunul din fata. Nu a vrut absolut nimic nici de mancare, nici de baut. Imi este mila de ea, insa nu reusesc sa empatizez complet, pentru ca din fericire nu am experimentat niciodata teama de zbor (si am avut incidente de-a lungul timpului – o defectiune a avionului care a dus la o intarziere cu patru ore a zborului, furtuna in aer care ne-a facut sa ne invartim in cerc vreo doua ore si sa aterizam in cele din urma pe un alt aeroport, pentru ca nu mai aveam destul combustibil si altele mai putin grave).

In acest avion se mai afla si Monica Macovei, fost ministru al Justitiei si inca Carmen Dan, ministrul Afacerilor Interne. Este plin de romani care se intorc din Bruxelles, cu o mica intarziere, pentru ca avionul a decolat cu vreo 20 de minute mai tarziu decat ar trebui.

In doar trei zile am reusit sa vizitam toate cele trei institutii esentiale ale Uniunii Europene – Comisia, Consiliul si Parlamentul, plus sa facem o vizita la evenimentul Regio. Serile au fost de o alta natura – au fost destinate plimbarilor lungi, berilor belgiene de incercat pe la terase, pozelor din parcuri si ale cladirilor deosebite, plus evident socializatului.

La peste 1.300 de km de casa ne-am reunit o gasca de oameni care in mod normal cel mai probabil nu ne-am fi cunoscut niciodata, dar care am functionat ca un grup destul de unit. Jurnalisti si bloggeri care acopera tematici europene si nu numai (eu spre exemplu nu scriu foarte des astfel de articole, dupa cum bine stiti) din toata tara (Bucuresti, Cluj, Ploiesti, Petrosani, Vaslui, Baia Mare, Constanta, Pecica si chiar din Republica Moldova) si de varste diferite – iata mixul care a alcatuit press trip-ul de la Bruxelles.

Ma intrebam la plecare daca oare o sa ma ridic la inaltimea acestui eveniment, daca o sa inteleg ce se vorbeste, daca o sa fiu capabila sa pun intrebari relevante, tinand cont ca tematica europeana nu este specialitatea mea.

Aveam ca termen de referinta vizita de acum zece ani din acelasi oras, cand am castigat concursul Tanara Femeie Jurnalist in Europa si cand majoritarea temelor de discutie au fost peste nivelul meu de atunci. Insa cultura generala si experienta profesionala pe care le-am dobandit de-a lungul anilor m-au ajutat sa ma bucur pe deplin de vizita. Este formidabil cat de diferit am experimentat cele doua vizite.

Si zilele / saptamanile viitoare as vrea sa va povestesc despre doua lucruri – despre importanta pe care o acorda Uniunea Europeana jurnalistilor si cum incearca sa ii ajute in demersul lor de a informa lumea, precum si despre ceea ce am reusit sa vizitez si mi-a placut tare mult – Parlamentarium si House of European History (Casa Istoriei Europene).

Sursa foto: arhiva personala

Related Post

11 Comments

  1. Nu stiu cum ai reusit, dar… desi nu m-a interesat prea mult pana acum “politica” Uniunii Europene… dupa ce ti-am citit cuvintele, m-am trezit ca astept cu nerabdare continuarea. Felicitari!

1 Trackback / Pingback

  1. Madalina Oros

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


one + 1 =