Recomandare lectură: “Moştenitoarea” de Julio Dinis

“Moştenitoarea” lui Julio Dinis este o carte pe care am citit-o acum destul de multi ani si despre care am mai povestit pe blogul meu personal, pe care insa nu-l mai folosesc de cativa ani. Insa am zis sa sterg putin de praf postarea (care sta de foarte multa vreme in draft) si sa o readuc in actualitate, mai ales ca se refera la ceva ce nu se demodeaza niciodata – cititul. 🙂

Astfel, iata mai jos cum mi s-a parut cartea si ce am invatat din ea: 

Cartea cu care autorul portughez a avut un succes răsunător a apărut în 1867 şi  numeşte “Protejatele domnului Rector”. Un an mai târziu vede lumina tiparului şi “Moştenitoarea” (“A Morgadinha dos Canaviais”). Recunosc, mi-a luat ceva mai mult timp să îl termin, nu prea m-am mobilizat să citesc mai mult de câteva pagini de fiecare dată când am deschis volumul. Doar spre final, când deja eram captivată de poveste şi voiam să ştiu ce se va întâmpla, cum se va sfârşi, nu am mai lăsat cartea din mână.

Lectura a fost ceva mai greoaie, un pic mai greu de digerat. A fost prima carte scrisă de un portughez pe care am citit-o eu până în acest moment. Mi-a înfăţişat o serie de elemente dintr-o cultură despre care nu aveam nici cea mai mică idee. Obiceiuri de înmormântare, viaţa politică, rolul bisericii în societate şi, nu în ultimul rând, clasica poveste de iubire.

Care de fapt nu e clasică deloc. Cele două personaje principale ale romanului, Henrique şi Madalena, figurile care dau viaţă paginilor, ale căror sentimente, gânduri şi fapte sunt exprimate cel mai mult, NU rămân împreună. Cine rămâne cu cine şi de ce nu are rost să povestesc, dar finalul e oricum unul fericit pentru aproape toată lumea.

Spuneam mai sus că descrie şi viaţa politică. De fapt, destul de mult. Alegerile locale reprezintă o ocazie foarte bună de a contura diferite tipuri de personalităţi, de a vedea intrigile dintr-o comunitate mică, ipocrizia, cum se lasă oamenii conduşi la vot fără să ştie ce fac (cam ca în zilele noastre). Finalul alegerilor îmi aminteşte de operele lui Caragiale, cu răsturnări de situaţie, cu haz, cu tragedie, cu oameni care îşi schimbă tabăra în funcţie de interese.

Pe partea de rol al bisericii în societate, ne arată cum misionarii impuneau penitenţe dificile pentru păcate inexistente, cum ideea de feminitate sau de cochetărie a unei femei era condamnată din greu, iar singura soluţie pentru a nu arde în flăcările iadului era să se tundă şi să se roage într-una. Dar nu vă temeţi, autorul prezintă cu ironie toată această influenţă bisericească, iar cele mai multe personaje din roman nu sunt nici ele de acord cu misionarul, care o să fugă mâncând pământul din mica localitate portugheză.

Per total, o carte frumoasă, pe care o recomand cu drag!

Pentru alte recomandari de lectura puteti citi mai multe in sectiunea Carti CityFemme.

Sursa foto principala: pixabay.com

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


five × four =