Recomandare lectura: “Lupta mea” de Karl Ove Knausgard (volumele 4 si 5)

Karl Ove Knausgard, autor norvegian contemporan, a ajuns cunoscut datorita voluminosului sau roman autobiografic “Lupta mea” ce se intinde pe sase volume, dintre care cinci sunt traduse in limba romana, in timp ce si cel de-al saselea se afla in lucru. 

Acum cateva luni bune v-am povestit despre primele trei volume din seria “Lupta mea” pe care le-am citit, insa intre timp au mai aparut doua: “Cartea a patra: Dansand in intuneric” si “Cartea a cincea: Mai sunt si zile cu ploaie“, asa ca le-am citit si pe ele. 🙂

Stilul de scriere este acelasi si in aceste doua volume, ceea ce este si de inteles – toata povestea a fost scrisa parca intr-un singur suflu in aceeasi perioada, intre 2009 si 2011, unde in circa 3.500 de pagini Karl Ove a spus tot ce-avea pe suflet.

Stilul este profund personal, accesibil si simplu, iar autorul se concentreaza parca pe a exprima toate banalitatile vietii in cuvinte. Sunt multe, foarte multe pasaje descriptive, insa mie personal nu mi se par obositoare sau inutile, ci imbogatesc experienta cititului.

Sursa imagine: Alternet.org
Karl Ove Knausgard, sursa foto: Alternet.org

Nu am mai citit nimic in genul scrierilor sale, insa dupa atat de multe volume mi se pare familiar, cunoscut, stilul scrierii nu mi se mai pare ciudat in vreun fel. 🙂

Ca si in cazul primelor trei volume, si in celelalte doua parti el este personajul principal, de data aceasta in perioada tineretii sale.

Lupta mea – Cartea a patra: Dansand in intuneric se axeaza pe anul pe care l-a petrecut ca profesor intr-un sat indepartat din nordul Norvegiei, imediat dupa terminarea liceului. Aceasta slujba nu vine din vreo pasiune pentru predat, ci pentru ca avea nevoie de un venit si sa stranga bani pentru a se putea dedica pasiunii sale – aceea de a scrie.

Mai apropiat de varsta de elevi decat de profesori, Karl Ove nu isi face in aceasta perioada prieteni adevarati. Iese frecvent la tot felul de petreceri, bea foarte mult, uneori pana la limita pierderii memoriei, se trezeste atras de una dintre elevele sale in varsta de doar 13 ani, tentativele sale de scris sunt fie intrerupte de lipsa de inspiratie sau de tot felul de vizite pe care le primeste.

Reuseste totusi doua fapte remarcabile in aceasta perioada – reuseste sa fie acceptat la un curs prestigios de scriere creativa la Bergen si reuseste in cele din urma sa-si piarda virginitatea, problema apasatoare care i-a stat multa vreme in minte.

Lupta mea – Cartea a cincea: Mai sunt si zile cu ploaie  prezinta parcursul sau si formarea sa ca adult si ca scriitor. Aici se continua partea a patra cu existenta la Bergen, unde frecventeaza cursurile de scriere creativa si cauta in permanenta compania fratelui sau Yngve si al celor catorva persoane pe care le cunoaste de dinainte. Toti cei de la cursul respectiv sunt mai in varsta decat el, unii sunt publicati, el se simte in permanenta in inferioritate.

Ca si in volumul al patrulea, Karl Ove nu se simte in largul sau atunci cand iese undeva pana nu incepe sa bea, iar atunci cand incepe sa bea nu prea stie sa se mai opreasca. Este cu totul o alta persona in acele momente si face fapte rusinoase – de la a-l rani pe fratele sau la a se automutila, pana la a fura sau a intra prin efractie in diferite locuri.

Cu toate acestea, din punct de vedere sentimental sta bine, chiar foarte bine, reusind sa aiba relatii serioase, insa tot el este cel care le strica, inseland si mintind. Afectat fiind de blocajul de a scrie, va trebui totusi sa se angajeze – va lucra la un spital, iar mai tarziu va lucra ca jurnalist la un post de radio.

Va lega si cateva prietenii, insa ii este din ce in ce mai greu sa isi mentina prietenia cu acestia atunci cand ii vede usor-usor ca se realizeaza, ca publica romanele de debut, in timp ce el nu poate scrie. In tot acest timp citeste foarte mult, este un avid cititor.

Lucrul la primul sau roman se va dovedi anevoitor si complicat, dar lucrurile capata o forma si reuseste in cele din urma sa-l publice – va castiga cu acesta premiul Norwegian Critics Prize for Literature, care a fost oferit pentru prina oara in istoria sa unui roman de debut. Insa timpul trece, iar al doilea roman nu se materializeaza.

Din momentul in care tatal sau moare intram intr-un parcurs familiar si cercul se inchide – finalul volumului al cincilea face trecerea la volumul intai (Moartea unui tata), precum si la al doilea (Un barbat indragostit), in care descrie viata sa dupa plecarea din Norvegia.

“O reusita rara. Nici un scriitor din generatia sa nu egaleaza combinatia lui Karl Ove Knausgard de talent, stil, spirit de observatie si originalitate…” – Dagens Noeringsliv

Pentru alte recomandari de lectura puteti citi mai multe in sectiunea Carti CityFemme.

Sursa foto: arhiva personala

Related Post

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


four × four =