Malta: o destinatie de concediu supraevaluata

Auzisem multe lucruri bune despre Malta si frumusetea zonei, plus ca primisem cateva recomandari de la prietenii care au vizitat aceasta insula, asa ca atunci cand am primit o oferta buna de city break am decis sa mergem si noi intr-un scurt concediu, fix in mijlocul iernii.

Am rezervat excursia inca din luna noiembrie, iar acum la final de ianuarie – inceput de februarie am zis ca e momentul perfect sa scapam de frigul de acasa si sa vizitam un loc nou.

Din pacate insa, dupa cinci zile petrecute acolo, parerea noastra este ca Malta ca si destinatie turistica este supraevaluata. Inca de cand am ajuns, transportul in comun ne-a lasat un gust amar. Pentru circa 7 kilometri pana la hotelul in care am fost cazati am avut nevoie de 2 ore de mers cu autobuzul, printr-o aglomeratie de nedescris. Stiu, si transportul rutier din Bucuresti este infernal, insa aici parca am ajuns la un nou superlativ.

In plus, la ei, daca autobuzul este aglomerat, soferul nu mai deschide usile in toate statiile ca sa poti urca. Si fix asta am patit la plecare – autobuzul care ajungea la aeroport si care trecea o data pe ora nu ne-a deschis usile. Am avut noroc ca circa 15 minute mai tarziu sa treca un altul (care venea tot o data pe ora) si sa fie liber, pentru ca altfel deja ne faceam griji cum vom ajunge la timp la aeroport.

Mai apoi, stradutele inghesuite, inguste, ne-au dat impresia ca mai e putin si cladirile pica pe noi si ne-au dat o senzatie de claustrofobie, ne-au facut sa ne simtim fara aer. Totul a fost sufocant. Nu stiu ce sa zic, poate altii considera aceasta atmosfera romantica, intima, dar pe noi nu ne-a atras deloc.

Revenind la transportul in comun, am pierdut incredibil de mult timp asteptand autobuzele, nu doar in trafic propriu-zis. In aceeasi zi am stat de doua ori sa asteptam autobuze diferite cate o ora si jumatate pe fiecare. Atunci cand petreci mai mult timp incercand sa ajungi la locul pe care vrei sa-l vizitezi decat la vizita propriu-zisa – e greu sa-ti mai pastrezi buna dispozitie.

Evident ca exista si optiunea sa inchiriezi o masina si preturile nu sunt foarte mari, insa dezavantajul este ca se circula pe partea stanga, ca in Anglia, iar sumele de garantie pot fi foarte mari si le vei recupera de-abia la o saptamana dupa ce lasi masina, pentru ca trebuie sa se asigure ca nu ai luat nicio amenda. Si cu parcarea este greu, sunt putine locuri libere in zonele turistice.

In plus, hotelul in care am fost cazati avea teoretic patru stele – practic ii cam lipseau vreo doua. Curatenia a lasat de dorit, internet aveam doar in zona de receptie, in niciun caz in camere (si un internet prost, evident), iar mancarea de la micul dejun nu a fost prea grozava nici ea. Si noi chiar nu suntem genul de turisti mofturosi si prea pretentiosi, insa de data aceasta conditiile au fost mult sub asteptari.

Deci din punctul meu de vedere acestea au fost cele doua mari minusuri: transportul in comun si conditiile din hotel. Poate daca nu aveam ghinion cu ele nu mai aveam acest gust amar asupra excursiei, pentru ca au fost si destule parti pozitive.

In primul rand – vremea e un mare bonus. A fost o vreme placuta, undeva in jur de 17 grade Celsius si am putut sa ne plimbam in tricou, doar cu un hanorac.

In al doilea rand, preturile sunt ceva mai mici decat in alte orase europene pe care le-am vizitat pana acum. Un pranz cu trei feluri de mancare (aperitiv, paste / supa, specialitatea bucatarului / iepure) costa 15 euro de persoana, iar o bere la 250 ml costa 1,5 euro chiar in centrul Vallettei. Un bilet de autobuz costa 1,5 euro si este valabil timp de 2 ore, indiferent cat de multe autobuze schimbi in acest timp. Exista si varianta de a cumpara o cartela cu 12 calatorii la pret de 10 (15 euro), dar in acest fel nu se mai aplica limita de timp. O excursie cu vaporasul pana la Gozo si Comino (care includea bauturi nelimitate si transportul cu autocarul in Gozo) a costat 30 de euro de persoana.

In al treilea rand, punctele de interes ale insulei sunt frumoase intr-adevar, chiar daca dureaza mult sa ajungi la ele. 🙂

Valletta

In 2018, Valletta a fost declarata Capitala Culturala Europeana de catre Uniunea Europeana (alaturi de orasul Leeuwarden din Olanda), fiind selectata pe baza unui program cultural care trebuie sa includa o puternica dimensiune politica, sa promoveze participarea si implicarea locuitorilor orasului si sa contribuie pe termen lung la dezvoltarea orasului si a regiunii.

Capitala Maltei, Valletta, este unul dintre cele mai bine fortificate orase ale Europei, fiind cladit de Cavalerii Ioaniti imediat dupa asediul turcilor din 1565. Orasul este alcatuit dintr-o retea de strazi care se inretaie in unghiuri drepte.

Ne-am plimbat de-a lungul stradutelor, am descoperit cladiri interesante, am vizitat Biserica Our Lady of Victories, ne-am plimbat de-a lungul strazii Negustorilor, am vazut Piata Republicii si Piata Marelui Asediu si am vizitat Fortul Sf. Elmo.

Fortul Sf. Elmo este o constructie impresionanta, aflata in varful peninsulei, iar Muzeul Razboiului este singura zona din perimetrul acestuia in care este permis accesul publicului. Aici am descoperit documente, fotografii, arme, medalii, precum si distinctia George Cross, decernata in 1942 intregii populatii, ca recunoastere a curajului in lupta si a serviciilor aduse intregii Europe. Tot aici am vazut autoturismul Husky, pe care generalul Eisenhower si presedintele Roosevelt l-au folosit pe insula, precum si aeroplanul Faith, unul dintre cele trei aparate care constituiau flota Maltei la intrarea in razboi in 1940.

Tot in Valletta am savurat si un pranz delicios, unde am mancat iepure, specialitatea locala, care a fost foarte bun. 🙂

Gozo si Comino

Odiseea spune ca frumoasa nimfa Calypso l-a tinut captiv pe Ulise timp de sapte ani intr-o pestera de pe coasta nordica a insulei numita astazi Gozo. Aici am viziat capitala insulei – Victoria – Rabat, unde oraselul cu stradutele lui inguste si cladiri frumoase este dominat de o fortareata ridicata pe un deal inalt.

Principala strada din Rabat este Republic Street, care strabate orasul de la est la vest si duce in Piata Independentei, piata centrala.

Biserica Sf. George este aflata chiar in centrul Rabatului si a fost proiectata in 1678 de Vittorio Cassar, cel care a realizat cele mai importante cladiri din intreaga Malta. Fatada si absidele au fost insa adaugate mult mai tarziu, intre 1935 – 1945.

Citadela a fost construita de normanzi,  in secolul al XII-lea si a fost intarita in mai multe randuri. Intrarea se face printr-o poarta moderna care duce spre Piata Catedralei.

Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Gozo, pe care am vizitat-o si noi, este opera lui Lorenzo Gafa si a fost construita intre 1697 – 1711. Doua tunuri din bronz strajuiesc intrarea, iar fatada sobra contrasteaza cu bogatia interiorului. In catedrala se afla o statuie a Fecioarei pe care localnicii o poarta in procesiuni in zilele de sarbatoare.

Comino

Este cea mai mica insula din arhipelagul maltez (din cele locuite), iar numele provine de la cel al unei plante care creste din exces aici – chimionul. Aici locuiesc doar cateva familii, iar locul are o frumusete salbatica.

In 1800, insula a fost folosita pentru a adaposti aici 2000 de soldati francezi, iar la inceputul secolului al XX-lea britanicii au construit un spital de carantina care este functional si in zilele noastre.

Popeye’s Village

Aflat la o distanta de cativa kilometri de Mellieha, Popeye’s Village este o destinatie pe care nu trebuie sa o ratati. Personal, acesta a fost locul care mi-a placut cel mai mult, poate pentru ca este atat de colorat si de vesel. 🙂

Oraselul a fost construit ca platou de filmare al peliculei Popeye, in 1980, iar in zilele noastre este deschis ca muzeu in aer liber, unde poti merge la spectacole, in casute frumos amenajate, inspirate de personajele Popeye, Olive Oyl sau Bluto. Un bilet costa 10,50 euro si include si o vedere, precum si o poza. 🙂

Ne-am plimbat prin casute si pe stradute aproape o ora, timp in care am descoperit o multime de lucruri haioase. Puteai sa urmaresti filmul sau secvente din el, precum si sa-ti faci propriul film, daca iti doreai asta.

Mdina

Mdina este fosta capitala a Maltei si cel mai vechi oras al Europei, cu o vechime de patru milenii. Aflata la o altitudine de 213 metri, Mdina a fost capitala Maltei pana la sosirea cavalerilor, apoi a ramas resedinta episcopala.

Aici a fost adus Sf. Paul dupa naufragiul corabiei pe care se afla, in golful care-i poarta numele, si tot aici l-a vindecat pe tatal guvernatorului roman, determinandu-l pe Publius sa se converteasca la crestinism.

Ne-am plimbat pe stadutele centrale si din acest oras, unde pe strada Villagaignon se afla trei biserici una dupa alta – Manastirea Sf. Benedict, bisericuta Sf. Peter si biserica Sf. Agatha.

Am vizitat Catedrala Sf. Petru si Pavel, precum si Muzeul Catedralei. Catedrala, construita in stil baroc, este unul dintre cele mai frumoase edificii de pe insula. Potrivit legendei, locul pe care se afla catedrala este chiar locul in care Sf. Paul l-a vindecat pe tatal lui Publius, guvernatorul roman. Dupa cutremurul din 1693, cladirea a fost refacuta aproape complet in perioada 1697 – 1702.

In concluzie, Malta a avut destul de multe locuri frumoase de oferit, peisajul este cu totul altul fata de ceea ce vedem zi de zi (este frumos sa vezi atata apa de jur imprejur) insa cu siguranta nu este un loc in care mi-ar placea sa revin. Care este experienta voastra cu aceasta insula? Ati vizitat-o sau aveti in plan sa o faceti in viitorul apropiat?

Sursa pentru majoritatea informatiilor istorice: Malta, Ghid turistic, Editura Vremea, Bucuresti 2014

Sursa foto: arhiva personala

Related Post

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


twelve + 3 =