Nu cred ca exista vreo persoana careia sa nu ii placa ideea de vacanta si sa nu astepte cu nerabdare momentul in care isi ia liber de la serviciu si porneste intr-o noua aventura. Si cu totii ne dorim Vacante Speciale, care sa ne indeplineasca visurile – fie ca dorim sa exploram, sa vizitam locuri celebre sau pur si simplu sa lenevim si sa ne reincarcam bateriile intr-un resort all-inclusive.

Dar, oricat de mult ne-am dori, vacanta perfecta nu apare cat ai bate din palme – trebuie aleasa cu grija dintr-o multitudine de oferte turistice, de obicei cu ceva timp inainte de plecare. Din fericire, in zilele noastre oferta este atat de bogata incat este practic imposibil sa nu gasesti ceva pe placul tau. Poti alege dintr-o multime de destinatii de vacanta pe cea care se potriveste cu anotimpul, cu dispozitia ta sau cu mijlocul de transport pe care il doresti.

Am cativa prieteni care, desi adora sa calatoreasca in vacante, se tem foarte tare de mersul cu avionul, asa ca pentru ei cea mai buna varianta este aceea de circuite cu autocarul. Mie personal imi place sa merg cu avionul – pregatirea, decolarea, senzatia de gol in stomac atunci cand te ridici in aer, zborul – toate aceste elemente ma pregatesc mental pentru noua aventura. Imi dau timp sa-mi eliberez mintea, sa ma detasez de tot ce inseamna viata de zi cu zi, responsabilitati, deadline-uri, facturi, cumparaturi etc si sa ma bucur cu adevarat de destinatia pe care am ales-o. Bineinteles ca si cu masina imi place, mai ales atunci cand ne plimbam prin tara sau pe distante mai scurte, dar parca simt ca trecerea de la o stare la alta are loc mult mai greu.

Stau de cateva minute bune in fata tastaturii gandindu-ma cum sunt eu, ca si blogger turist. La cateva luni sau ani dupa excursia respectiva nu imi mai amintesc cat a costat, numele strazii pe care am stat, nici chiar numele tuturor locurilor pe care le-am vazut. Cel mai mult dintr-o vacanta imi ramane o stare, o senzatie – sau, de fapt, amintirea acelei senzatii.

Chiar saptamana trecuta am fost intr-un city break la Budapesta, despre care nu am apucat inca sa scriu. Si bineinteles ca am vazut Citadella, Palatul Parlamentului, am traversat podurile, m-am plimbat pe toate stradutele si am intrat in toate magazinele de suveniruri. Dar informatiile astea le puteam gasi si pe internet.

Ce mi-a ramas de fapt din excursie e sentimentul de liniste, de libertate, senzatia ca fac ceva cu viata mea. Pentru ca practic asta este – am realizat ca printre altele, vacantele dau vietii mele un sens. Atunci simt ca ies din bula mea, din micul meu univers, si reusesc sa vad, sa descopar, sa pasesc in locuri in care poate nu m-am gandit niciodata. Sunt astazi mai experimentata decat eram saptamana trecuta. Am adaugat o noua experienta la bagajul vietii mele.

Asa ca ador vacantele care ma fac sa descopar ceva nou. Sigur, sunt si momente in care vreau doar sa ma relaxez si prefer un all-inclusive in care sa ma odihnesc si atat. Dar ador vacantele care ma ajuta sa strabat lumea, in cautare de aventuri, de locuri ascunse, de plimbari de dimineata pana seara – vacantele acelea in care te intorci cu picioarele obosite, dar cu inima odihnita, pentru ca si-a primit portia de frumos.

Imi plac destinatiile care iti pot oferi atat liniste si relaxare, multa vegetatie si locuri incarcate de istorie, cat si centre pline de viata, stradute incarcate de localuri si suveniruri, preferabil in zone in care caldura e suportabila. Nu imi place sa fiu fortata de vreme sa stau inauntru – ba chiar fac ceva ce nu-mi sta in fire atunci cand suntem plecati – ma trezesc devreme. Pentru ca altfel simt ca pierd timpul – daca dorm prea mult, daca sunt blocata inauntru, daca nu pot pleca in explorare. Nu m-am considerat niciodata o persoana sofisticata, nu am pretentii exagerate de la cazare – in principal sa fie curat, sa avem apa calda si un pat confortabil, dar e intotdeauna foarte bine atunci cand asteptarile ne sunt depasite! 🙂

Un loc care ma tenteaza foarte mult anul acesta este Corsica, insula franceza cu istorie italiana, supranumita si “Insula frumusetii”. Cu peste 1.000 km de coasta si aproximativ 200 de plaje, insula are un relief predominant muntos, cu altitudini de pana la 2.700 de metri. 

Imaginile de vis pe care le-am vazut prezinta un loc al amestecurilor de tot felul, unde fasii superbe de nisip fin si ape turcoaz contrasteaza cu frumusetea muntilor stancosi. Una din cele mai mari insule ca marime din Marea Mediterana, Corsica are o istorie bogata – a fost ocupata pe rand de greci si romani, iar de 200 de ani este pamant francez. Limba oficiala este franceza, insa corsicana (limba locala) este foarte asemanatoare cu dialectul italian al genovezilor.

Ajaccio, capitala insulei, este locul nasterii lui Napoleon Bonaparte, asa ca figura acestuia poate fi regasita la tot pasul – statui, denumirea strazilor, Casa memoriala Napoleon Bonaparte. Tot aici se gaseste Cathédrale de l’Assomption de Sainte-Marie, care are hramul in 15 august (ziua de nastere a lui Napoleon Bonaparte), Piazza Foch – o zona plina de viata, Citadella, plaje, portul, muzeul de arta Fesh, al doilea muzeu (dupa Luvru) ca numar de opere ale artistilor italieni, Capela Imperiala unde se afla osemintele familiei Bonaparte, Piazza De Gaulle si multe, multe altele.

Asa ca si activitatile care se pot face sunt multiple: plaja si baie in mare, drumetii, scufundari, vizite ale patrimoniului natural sau istoric, plimbari prin orase si sate pitoresti etc. Pe langa Ajaccio mai sunt si alte orase de vizitat, precum Bastia, Bonifacio, Clavi – unde se presupune ca s-a nascut Colomb.

Si bucataria corsicana este ceva de descoperit – un amestec intre preparatele frantuzesti si italiene, unde accentul cade pe produsele naturale, castane, branzeturi, peste si fructe de mare.

Voi ce destinatie aveti in plan pentru anul acesta?

Acest text a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.