Prima ora de limba engleza am avut-o in clasa a V-a, cand am intrat la o clasa de gimnaziu struto-camila: jumatate intensiv franceza, iar cealalta jumatate intensiv engleza. Eu eram, dupa cum v-ati dat seama, in jumatatea de clasa care facea intensiv limba franceza si asa am fost in toata perioada gimnaziului.

Desi aveam avansul de trei ani de limba franceza, limba engleza m-a fascinat mereu, inca de cand urmaream desene animate pe Cartoon Network (netraduse, ce bine era!!) si stiam destul de multe cuvinte de genul „pig” sau „cow”. De ce stiam eu fix cuvintele astea, v-ati putea intreba? Hmm, sa dau din casa? Hai, fie – le stiam pentru ca sora mea mai mare invata deja engleza cand eu inca n-o descoperisem si se amuza teribil zicandu-mi ca sunt „pig”, „chicken”, „duck” sau mai stiu eu ce.

Dar revenind la prima ora de curs: fiind o clasa mixta ca nivel al cunoasterii limbilor straine, ambele grupe aveam engleza si franceza in acelasi timp, iar partea de clasa care avea limba engleza trebuia sa-si gaseasca o sala disponibila in care sa mearga sa tina ora. De obicei era intr-o sala in care invata o clasa primara, care avea atunci ora de sport. Si stiti cum sunt salile cu clase primare – sau cel putin cum erau pe vremea mea – viu colorate, cu multe desene pe pereti.

Si sala aceasta avea o multime de imagini care compuneau o poveste – era o fetita pe un camp, cu un cosulet in care punea tot felul de fructe si legume. Toata ora am intrebat-o pe profesoara de engleza cum se zice la „ciuperca” in limba engleza, pentru ca pe acel camp erau si ciuperci de diferite dimensiuni, iar eu nu stiam cum se numesc. Mi s-a parut mie ca ma evita, ca se face ca nu ma aude, in fine, eu nu m-am lasat pagubasa, am insistat pana cand mi-a raspuns destul de plictisita: „Mushroom!”

Tarziu, mult mai tarziu mi-am dat seama de ce a avut aceasta reactie – pentru ca numele ei de familie era Ciuperca, iar eu nu mi-am dat seama… Mi-a fost apoi o rusine teribila o buna perioada de timp si ma temeam sa mai intreb ceva la ora, insa pasiunea pentru limba engleza a castigat in cele din urma, iar la finalul celor patru ani de gimnaziu ii ajunsesem din urma pe majoritatea colegilor mei de la grupa de avansati.

Liceul a fost pentru mine o perioada prolifica din acest punct de vedere – eram umanista de la clasa de mate-info, care nu rata niciodata olimpiadele de limba engleza, de unde ma intorceam mereu cu o diploma. In facultate tot engleza am facut, iar acum am doi ani de cand profesez preponderent in limba engleza, oportunitate pe care nu as fi avut-o daca nu mi-ar fi placut atat de mult aceasta limba.

De aceea ii apreciez foarte mult pe cei care, indiferent de varsta, decid ca vor sa invete engleza, pentru ca inseamna ca si-au stabilit niste prioritati si sunt constienti ca efortul pe care il depun acum isi va arata inzecit valoarea in timp.

Cursurile de engleza online mi se par o varianta foarte buna pentru a nu mai pierde timpul pe drum, iar cu ajutorul Skype, Facebook Live sau orice alte platforma care elimina distanta si te ajuta sa obtii feedback in timp real, sa intrebi ceea ce nu stii, sa fii corectat pe loc si sa primesti explicatiile de care ai nevoie de la un profesor de engleza – toti cei care isi doresc sa invete limba engleza o pot face mult mai usor decat acum cativa ani. Important este sa isi doreasca asta si sa se tina de treaba – rezultatele vor aparea cu siguranta!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.