Ingrijirea se invata in familie

Una dintre primele imagini din copilaria mea care mi-au ramas in memorie este o imagine a mainilor mamei, care se miscau fara oprire in timp ce mama tricota. Imi amintesc ca era asezata pe pat, cu un scaun in fata pe care avea sprijinit puloverul pe care il lucra, iar eu eram in spatele ei si o priveam cu fascinatie, neintelegand imaginile curgatoare si miscarea neobosita a mainilor ei.

Tin minte ca atunci cand eram in clasele primare chiar am scris o poezie despre mainile mamei (sunt mai mici decat ale mele, acum ma amuz uneori si o intreb cum poate face treaba cu mainile ei atat de mici), despre modul in care o percepeam ca fiind cea mai frumoasa mama din lume, despre faptul ca mainile ei exprimau totul despre ea – munca, gingasie, iubire, ingrijire. Invatatoarea mea chiar a inramat poezia respectiva pe holul scolii, iar cand i-am povestit mamei si i-am aratat poezia nu am inteles lacrimile ei – de ce era suparata? Eu spuneam adevarul!

Tot mainile ei sunt cele care imi apar in minte si acum seara inainte de culcare si obiceiul ei de a-si da cu crema in fiecare seara – inchid ochii si vad si acum se intindea spre noptiera, cum deschidea capacul cremei, cum isi lua cu o atingere o cantitate de crema – aplica intai pe dosul maini, iar apoi isi impreuna mainile si le masa delicat. Atunci intotdeauna intindeam si eu mainile impreunate spre ea – zambea si isi trecea mainile peste ale mele, dandu-mi astfel putina crema, iar apoi ne masam amandoua mainile pana cand crema intra perfect in piele. Adoram senzatia de hidratare si de prospetime, probabil de aceea am preluat si eu rutina ei de ingrijire a mainilor si o respect cu sfintenie.

Nu am fost niciodata o familie instarita – principalele cheltuieli erau cele legate de mancare, de utilitati, de haine si cele necesare pentru scoala. Insa mama descoperise o crema de maini la un pret accesibil, usor parfumata si care iti lasa pielea catifelata. Nu ramaneam niciodata fara – cand mai era doar putina crema in cutie – miraculos mai aparea o noua crema identica langa. Mai tarziu am invatat eu despre branduri si am aflat ca era o crema de la Farmecmarca de incredere romaneasca.

Dupa ce am crescut si am plecat din oraselul natal – dupa ce am avut acces la mall-uri, la comenzi online si la o multitudine de produse de ingrijire – am testat o multime de produse – in functie de ambalaj, de promotii, de recomandari, de ce cadouri am primit. Dar am ramas fidela cremei de maini de la Farmec, care nu imi lipseste din casa.

L-am invatat „cu narav” si pe sotul meu, care atunci cand ma vede cu crema de maini imi intinde cate o mana. Dar el nu se multumeste doar cu crema, ii place sa-l si masez eu pana cand ii intra in piele, iar de fiecare data se plange ca am terminat prea repede. Banuiesc ca i-ar placea o portie dubla de masaj, insa ce pot sa-i fac daca se absoarbe in piele atat de bine si de repede? 🙂

Iar eu, spre deosebire de mama care avea un ten fara cusur, ma machiez zilnic – nu exagerat, dar suficient incat sa ma simt eu bine si sa-mi ascund imperfectiunile. Si daca e ceva ce stiu sigur – este ca demachierea este vitala pentru a-ti pastra pielea tanara cat mai mult. Niciodata nu adorm daca nu sunt demachiata, insa am ochii sensibili si de obicei nu prea suport cremele pentru demachiat. Tot la Farmec am gasit solutia, prin gama lor de servetele demachiante. Puteti incerca si voi servetelele demachiante cu Argan, care nu doar curata fata, ci o si hidrateaza.

Cred ca fiecare dintre noi are cateva trucuri de ingrijire invatate in familie, ce vor fi pastrate si trecute din generatie in generatie. Hidratarea mainilor este cu siguranta o traditie pe care o voi transmite si eu mai departe copilului meu, atunci cand va fi cazul.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.

Related Post

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


five − three =